Comunismul este un cal mort ?

Crimele sunt imprescriptibile!

Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei - care este formată din parlamentari a 46 de ţări! - a adoptat recent o rezoluţie în care sunt condamnate crimele comise de regimurile comuniste. În documentul adoptat sunt condamnate încălcările masive ale drepturilor omului, asasinatele şi execuţiile individuale şi colective, moartea a milioane de oameni în lagăre de concentrare, prin înfometare, deportări, tortură, muncă silnică şi alte forme de teroare fizică în masă. Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, unde sunt destui comunişti sau socialişti care au fost foarte deranjaţi de ideea de proces al comunismului, nu a întrunit necesarul de două treimi din voturile exprimate pentru a adopta şi alte două documente propuse de raportorul PPE, anume proiectul de recomandare care face apel la guvernele Europei să adopte o declaraţie oficială de condamnare internaţională a crimelor regimurilor totalitare comuniste şi proiectul de recomandare în care se făcea apel la guvernele Europei să adopte o declaraţie similară şi să întreprindă anchete juridice ale persoanelor implicate în crimele comise sub regimurile totalitare comuniste. Concret se propunea guvernelor fostelor ţări comuniste să formeze Comisii naţionale de Evaluare, să relaxeze Legea Arhivelor, să modifice manualele şcolare, să instituie o Zi Memorială, să înfiinţeze Muzee şi Monumente publice. Acest rezultat al votului a fost foarte diferit interpretat, de la satisfacţia pentru faptul că totuşi primul document a fost adoptat, deci după cincisprezece ani de la căderea comunismului, în sfârşit se face un pas înainte, până la dezamăgirea cu care se constată că în Europa putem vorbi de un comunism, fie şi travestit în social-democraţie, încă foarte puternic.

Doamna Monica Lovinescu povestea că, ajunsă în Parisul de după război, era privită cu ostilitate de cei mai mulţi dintre intelectualii din capitala Franţei, atunci când auzeau că este refugiată din România: „Cum, ai formidabila şansă de a construi comunismul în România şi tu vii aici, în capitalismul acesta muribund (sau „în putrefacţie”)?” Probabil încă mai sunt mulţi dintre aceia care cred că toate ororile regimurilor comuniste criminale sunt inventate, că omenirea nu poate fi salvată de la pieire decât de comunism.

Încercând o primă diversiune care să abată atenţia de la pericolul pe care încă îl reprezintă comunismul, domnul Silviu Brucan spunea că un proces al comunismului este inutil, deoarece „comunismul este un cal mort”. O altă diversiune, poate mai gravă, este cea lansată de domnul Ion Iliescu, atunci când spunea că se doreşte condamnarea a patru milioane de români, câţi au fost membri de partid. Când s-a lansat ideea procesului comunismului, atât AFDPR-ul, cât şi Alianţa Civică au precizat două principii esenţiale: răspunderea pentru crime nu poate fi decât personală, nu pot fi răspunderi colective, trebuie pornit de la prezumţia de nevinovăţie şi nu este vorba de toţi cei patru milioane de membri de partid, ci de nomenclatură, activişti şi securişti, de cei care au fost salarizaţi şi au beneficiat de tot felul de avantaje pentru a institui teroarea.

După cincisprezece ani constatăm că prezenţa lor în structurile tuturor partidelor şi în administraţie este principala frână în efortul nostru de a progresa. Legea lustraţiei, cerută de proclamaţia de la Timişoara şi mai apoi de Piaţa Universităţii, care solicita ca timp de cinci ani (un lustru este de cinci ani!) foştii activişti şi securişti să nu ocupe funcţii publice nu presupunea nici procese penale, nici ani grei de puşcărie (de mulţi probabil meritaţi cu vârf şi îndesat!) ci doar o retragere pentru a nu mai face în continuare şi mai mult rău, cum s-a şi întâmplat. Această lege acum este tardivă, oricum nu ar trebui să se mai pună problema celor cinci ani, deci nu ar mai trebui să se numească „a lustraţiei”. Suntem nevoiţi să constatăm că, dacă răsturnarea lui Ceauşescu a reuşit, revoluţia anticomunistă este departe de a se fi încheiat.

Să facem puţină istorie, poate învăţăm ceva din ea.

În iarna atât de friguroasă, dar atât de plină de speranţe în care a căzut Ceauşescu, la prima conferinţă a Sindicatului Liber din Învăţământ din Bacău am propus o Moţiune care devansa cu o lună Proclamaţia de la Timişoara şi care, cu toată opoziţia unui grup agresiv din sală, a fost adoptată. Iată textul integral: „Conferinţa Sindicatului Liber din Învăţământul judeţului Bacău cere Inspectoratului Şcolar al judeţului Bacău să nu permită integrarea în învăţământ a nici unui activist din aparatul de partid, utc sau cultural, nici ca suplinitor, nici ca titular. Motivăm această hotărâre prin aceea că aparatul de partid, utc şi cultural a fost principalul profitor al dictaturii comuniste, s-a dovedit incapabil şi corupt, deci nu prezintă calităţile morale necesare în munca de educaţie. Cerem de asemenea Ministerului Învăţământului să ia măsuri ferme în acest sens în tot învăţământul românesc. 4 februarie 1990.” (Catedra, an I, nr.5, 5 martie 1990, p.1). Spre surpriza mea, ministerul a ţinut cont de această moţiune; în regulamentul de numiri şi transferări a apărut exact formularea de mai sus, dar cu o virgulă, după care mai erau câteva cuvinte: „dacă nu are catedră rezervată”! Ori spuneţi-mi care activist nu avea prima grijă să-şi rezerve cea mai bună catedră ?

Şi totuşi, atunci când Parlamentul Europei ezită, este datoria noastră să luăm iniţiativa. Alianţa Civică in Bacău a cerut adoptarea unei legi care să declare imprescriptibile crimele comunismului, atât cele de dinaintea lui decembrie 1989, cât şi cele de după căderea lui Ceauşescu. Am mai propus elaborarea unei cărţi roşii care să cuprindă numele tuturor activiştilor şi securiştilor, atât din judeţe, cât şi din Capitală, însoţite de funcţii şi de cariera lor postdecembristă. Dacă Guvernul României, fără să aştepte recomandări de la Parlamentul Europei, organizează o structură de analiză a datelor necesare unui proces al comunismului, nu putem decât să ne bucurăm.

Trebuie să înţelegem însă că tot ce s-a făcut până acum în acest sens, s-a făcut din iniţiativa societăţii civile. Memorialul Sighet şi şcoala de aici, programul de istorie orală, la care au participat sute de elevi şi studenţi, apariţia a sute de cărţi, construirea unor monumente reprezintă efortul societăţii civile de a lupta cu balaurul. Instituţionalizarea luptei împotriva comunismului va face posibilă şi îndepărtarea tovarăşilor din funcţiile publice, şi un adevărat proces al comunismului, asemănător celui intentat nazismului, crima este crimă indiferent de culoare, şi mai ales un amplu proces de educaţie anticomunistă. Un obiect care să fie obligatoriu în şcoli ar trebui să arate elevilor adevărata faţă a comunismului. Ziua Naţională de luptă împotriva comunismului, care este 15 Noiembrie, ar trebui comemorată cu solemnitate în toate şcolile şi bisericile. La mănăstirea Petru Vodă, părintele Iustin a aşezat la loc de cinste moaşte ale unor mucenici căzuţi jertfă regimului criminal. În faţa lor trebuie să ne plecăm fruntea ca în faţa tuturor sfinţilor Bisericii. Comunismul nu-i un cal mort, cum încearcă să ne liniştească domnul Silviu Brucan. El este cu atât mai periculos, cu cât afectează mentalitatea, atât individuală, cât şi colectivă. Europa n-are decât să voteze sau nu tot felul de recomandări. Guvernul nostru este de apreciat pentru faptul că a pornit instituţionalizarea acestei lupte. Însă educaţia, dar mai ales credinţa ne va mântui.

Ioan NEACŞU

Practica agricola (munca fortata!) la IAS Sascut

Jurnal de campanie

14 – 19 octombrie 1974

Luni, 14 oct.

1) La sosire, aflăm că spaţiile pentru cazare nu sunt amenajate. Rămân patru elevi pentru acest lucru, restul pleacă la câmp. Se culeg cartofi rămaşi în urma recoltării cu maşina. Se dă norma: 30 de coşuri de elev (normă pentru cules în urma plugului !). Elevii realizează între 12 şi 18 coşuri. Atrag atenţia inginerului asupra faptului că munca prestată de către elevi nu poate fi normată.

2) Masa de prânz, pe câmp: 1.- Borş cu cartofi

2.- Fasole cu şuncă

3) La ora trei şi jumătate, plouă. După o oră de stat în ploaie, vine şi camionul care duce elevii la fermă.

4) Dormitoarele nu sunt gata. Paturi de fier din timpul războiului, greu de montat şi defecte. Uşile nu au clanţe, geamurile nu au sticlă şi nu se închid. Nu se face foc.

5) Masa de seară: 1.- Macaroane nefierte cu telemea

2.- Ceai cu pâine neagră

Elevul Matanie a găsit un cui în pâine.

Marţi, 15 oct.:

1.) Masa de dimineaţă: 1.- Pâine neagră cu marmeladă.

2.- Ceai (apă cu zahăr). Pentru cei 50 de elevi ar fi suficient laptele produs într-o zi de o singură vacă!!

2.) Elevii în câmp. Burniţă. Activitatea de azi: încărcat cartofi în remorci: 4 lei tona. Până seara sunt transportate 11 remorci a 4 – 4,5 tone. Asta înseamnă mai puţin de o tonă de elev. Tractoriştii joacă şeptic sau întârzie ore întregi cu transportul (La Sascut aştept un tractor să plec în câmp de la 10h 55’ până la 12h 15’), iar echipa de militari care lucrează alături a încărcat un tractor până la prânz şi unul după prânz.

3.) Masa de prânz: 1.- Borş de fasole

2.- Pilaf cu carne (carnea este nefiartă)

4.) Dau telefon la Bacău, nu găsesc nici un ziarist (Roni şi Lupu sunt la reciclare), trebuie să mă descurc singur. Discuţie „de principii” cu Gruia, şeful fermei.

5.) Elevul Gheonea Fl. este vizitat de tatăl său, şef la judeţ. Nu schimbă cu nimic situaţia. (Doar faptul că, seara, ceaiul nu mai este servit prin cufundarea cănilor în căldare, ci cu o singură cană).

6.) Masa de seară: 1.- Cartofi cu slănină

2.- Ceai (azi pâinea este mai bună!)

Miercuri, 16 oct.

1.) Masa de dimineaţă: 1.- Ceai

2.- Tobă de 10 lei kg.

2.) Se face repartizarea la muncă. Ing. Chiţu Radu repartizează elevii de la XI B la combine şi pe ceilalţi la sortat cartofi de sămânţă. Elevii de la sortat au recuperat din cartofii aruncaţi (stricaţi) trei remorci. Elevii repartizaţi la combine au fost pe câmp la 7h 30’ . La opt şi jumătate au venit tractoriştii şi au organizat un chef în baraca paznicului până la nouă şi jumătate, când a venit inginerul Chiţu şi a lucrat personal la repararea unei maşini de recoltat, apoi i-a lămurit pe tractorişti să înceapă, totuşi, lucrul. Ei au început, cu următoarea formaţie: doi elevi cu furci înaintea combinei, patru pe combină şi doi în urmă, pentru recuperarea cartofilor căzuţi. S-a lucrat câte 3-5 minute, apoi s-au făcut întreruperi de 30-50 minute, timp în care tractoriştii continuau discuţia şi… cheful. Tractoristul d pe prima maşină, care mi-a spus că-i detaşat de la Răcăciuni, era atât de ameţit încât tractorul mergea in zig-zag şi tăia oblic rândul de cartofi. O asemenea recoltare înseamnă multe pierderi. Două combine (capacitatea maximă = 100 t. x 2= 200t/ zi) au recoltat cinci remorci (5 x 4 = 20 t/ zi ). Repartizarea elevilor este motivul pe care-l invocă ei spre seară, când s-au trezit şi şi-au dat seama că n-au făcut mare lucru. Evident, elevii nu-s „specialişti”, dar dacă s-ar fi lucrat continuu s-ar fi realizat cel puţin o sută de tone.

2.) Masa de prânz: 1.- Ciorbă de cartofi cu orez

2.- Costiţă cu mazăre şi cartofi (!!!)

Masa a fost adusă pe câmp, la timp.

3.) Şeful cantinei, Mihăilă, refuză să-mi dea un calcul al mesei unui elev pe zi, calcul făcut analitic. Masa, spune el, costă 10-12 lei, după borderoul de magazie. Nu are timp să calculeze meniul. Să-l facem noi, dacă vrem.

4.) Mihăilă are un salariu de 1400 lei şi maşină Moskvici. Are o fiică elevă la Adjud în clasa a X-a şi se duce la fiecare două zile să-i ducă mâncare deoarece masa de la cantina căminului nu-i bună !

5.) Îi caut la ora 16 pe ingineri la fermă, dar nu-s de găsit. Mi se spune că au plecat la Bacău, la o şedinţă. Voiam să obţin în scris faptul că vor plăti în regie şi nu în acord. De discutat această problemă mâine.

6.) Înainte de a pleca, inginerul Chiţu a dispus ca un tractor să meargă după elevi. Tractoristul Ene a întârziat plecarea şi elevii au venit pe jos. (Luni cu maşina, marţi cu tractorul, miercuri pe jos ! )

7.) A venit doamna Sion şi a făcut o vizită prin dormitoare, la cantină, la câmp. A vorbit cu şeful cantinei. Ne-a spus că aici la Sascut alte licee au rămas datoare (liceul de mecanică a rămas dator cu 1500 lei). Să încheiem o convenţie în legătură cu plata în regie sau pur şi simplu să le spunem şefilor de ici că plecăm la Bacău.

8.) Am aflat că există o convenţie între Ministerul Agriculturii şi M.I.E. care cuprinde obligaţiile fermelor agricole şi ale elevilor. Noi nu o ştim şi suntem în inferioritate informaţională. Trebuie s-o găsesc. Eventual la inginerul Gruia, şeful fermei, s-o citesc şi atunci altfel se poate discuta.

9.) L-a vizitat pe elevul Bejenaru vărul său, Bejenaru Vasile, de la Direcţia Agricolă Judeţeană. M-am convins că singura soluţie justă este plata în regie. A propos de cantină, câteva întrebări pentru contabil: - cum se stabilesc cantităţile necesare de alimente ?

- care este reţetarul ?

- dacă avem reţetar cu preţuri, facem noi meniul.

1o.) Masa de seară: 1.- Fasole cu şuncă

2.- Ceai (!!!)

Joi, 17 oct.

1.) Masa de dimineaţă: 1.- Tobă de 10 lei kg. (circa 50 gr.), deşi am spus ieri să nu se mai dea tobă din resturi. Trei elevi au avut rău la stomac, iar unul a avut febră.

2.- Cafea cu lapte.

2.) Din nou discuţii cu Mihăilă. Domnul Prodea este ceva mai violent, este furios când află că masa de luni e de peste 10 lei. Îi atrag atenţia lui Mihăilă să facă mâncare din carne, nu din afumături sau salam.

3.) La câmp, activitatea de luni, adică strânsul cartofilor din urma maşinii. S-a încărcat o remorcă. Deşi e foarte frumos, combinele merg aproape ca şi ieri. Activitatea elevilor este, ca în toate celelalte zile, nenormată.

4.) Masa de prânz. Moşul care vine cu căruţa e beat – azi e zi de salariu. A încurcat porţiile, a adus mai puţine.

1.- Borş de fasole

2.- Cartofi cu salam. Deşi am spus chiar dimineaţă să nu se facă asemenea mâncare, deşi atât Gruia cât şi Mihăilă spun că putem cere noi la masă orice, nu se respectă nimic din ce spunem noi. Când i-am atras atenţia lui Mihăilă în legătură cu faptul că nu accept să mai dea elevilor tobă, mi-a replicat că n-are ce face cu ea, doar n-are s-o arunce! Militarii au alt regim alimentar: dimineaţa un fel de mâncare şi cafea cu lapte, la zece gustare, la prânz trei feluri de mâncare (două şi desert), iar seara două feluri de mâncare. Nu li se dă ceai decât din când în când.

5.) Dimineaţă am stabilit cu ing. Chiţu ca la prânz să hotărâm, eventual în scris, problema mesei şi a remuneraţiei. După masă a trecut cu maşina pe lângă noi, dar n-a oprit să ne ia la fermă. A rămas domnul Prodea cu elevii, iar eu am pornit spre fermă cu autostopul. Încă un exemplu de felul în care se ţin tovarăşii ăştia de cuvânt. Au calitatea de a minţi cu candoare, cu o seninătate imperturbabilă.

6.) La fermă îl găsesc pe ing. Gruia, îi spun despre ce este vorba şi zice că nu se poate ce vrem noi (adică masa după reţetar şi plata în regie), că vom discuta mai târziu deoarece este în fermă directorul general. Îl întreb dacă nu pot vorbi cu dânsul şi-mi spune că, oricum, tot între noi trebuie rezolvată problema. Admit.

7.) De luni, azi în sfârşit s-a măturat prin camere. Secretul stă în faptul că ieri a fost o comisie sanitară care l-a amendat pe director cu 500 lei.

8.) Concep o „convenţie” între noi şi fermă, care să prevadă condiţiile de lucru. O las la contabil să i-o dea inginerului Gruia, deoarece a venit domnişoara Dimitrov cu Drăghici şi un doctor şi vreau să plec la Bacău cu maşina lor. Doctorul a inspectat bucătăria şi a ameninţat cu amenzi.

9.) Înainte de a pleca, ne întâlnim cu inginerul Gruia şi-i spun că am lăsat o convenţie la contabil, s-o studieze şi eventual s-o semneze. Vreau să am un act scris de la ei.

Vineri,18 oct.

1.) La Bacău, vorbesc cu domnul Gheonea. Îmi promite că va trimite mâine un autobuz, că Gruia s-a angajat să dea patru mese şi carne de porc la masă.

2.) Vorbesc cu domnul Botezatu. Îmi spune că, dacă nu ne convine, putem să-i ameninţăm că mutăm elevii la Iteşti.

3.) Iau delegaţie pentru Oneşti, pentru luni, 21 oct., ora 9.

4.) Ajung cu autostopul la Sascut pe la ora 13 şi jumătate. Îl găsesc pe Gruia singur. Spune că nu poate semna convenţia, că să o semneze inginerul Chiţu. Promite ca mâine elevii să meargă la vie, dar să lăsăm zilele de până acum aşa. Refuz, evident. Mă invită pe mine la vie (ieri spunea că problema trebuie discutată la o masă…) şi refuz din nou. Mă duce cu maşina pe câmp. În maşină, o ladă cu struguri din care mă invită să mănânc. Îmi spune că nimeni nu se poate lega de ferma lui, deoarece e foarte importantă în reţeaua I.A.S. Chiar dacă-s ziarist şi vreau să scriu despre eventualele nereguli, nimeni nu-mi va publica aşa ceva. Îi spun că eu nu vreau să fac ordine în ferma lui, asta nu-i treaba mea, eu vreau ca elevilor să li se asigure câştigul minim garantat de lege şi o masă calculată legal. Abia a plecat tov. Găină că în barieră ne întâlnim cu tov. Negoiţă (primul este director general al Direcţiei Agricole Judeţene şi al doilea este director general al I.A.S.). Tot timpul, zilnic vin şefii pe aici. Oare ce treabă au…?

5.) Ajung în câmp. Elevii culeg cartofi după combină, fără chef. Aflu că dimineaţă au fost trimişi pe jos, deoarece inginerul Chiţu a spus că a studiat convenţia dintre ministere şi a constatat că transportul se asigură la tarlale care-s situate la 3 km. De fermă, iar până la tarlaua de cartofi sunt 2,5 km. (Tarlaua are 1300 m., dacă începem de la mijloc,sau din partea opusă,sunt totuşi peste 3 km.!). La masa de dimineaţă au avut salam şi cafea cu lapte fără zahăr. După multe proteste, bucătarul a spus că a uitat să pună zahărul. A venit la fiecare masă şi a adăugat zahărul cu linguriţa ! La prânz mâncarea de carne atât de lăudată la Bacău a fost o zeamă lungă cu grăsime sleită, încât la mulţi elevi li s-a făcut rău. Farfuriile în care s-a servit mâncarea nu erau spălate din ziua precedentă.

6.) Seara nu vine nimeni după elevi. Plecăm pe jos. La intrarea în Sascut ne ajunge un tractor trimis de formă (cum e cu „convenţia” lui Chiţu de dimineaţă ?).

7.) Masa de seară: 1.- Tobă de 20 lei (o felie de 5-6 mm.)

2.- Macaroane.

Mesele foarte murdare, cu strat de mâncare de câţiva milimetri. Îi atrag atenţia bucătarului, care spune că masa a fost curată, dar înaintea noastră au mai mâncat soldaţii şi alţi muncitori ai fermei. Între „serii” nu se face curăţenie! A propos: l-am întâlnit pe doctorul de ieri ieşind din fermă cu un pachet într-o plasă...

8.) Au dispărut becurile de pe hol. Ca să se poată juca tenis de masă (singura destindere aici), am luat becuri de la dormitoare.

9.) Au devenit amabili. Ne-au dau cheile de la un birou în care este un televizor.

10.) Noaptea, foarte frig. În birouri se face foc. Domnul Prodea a dormit într-un birou (am spus că ne-au lăsat cheile). Pe mine m-a trezit frigul la ora două şi jumătate. Cred că-s cel mult cinci grade.

11.) Tractoristul de ieri a venit la tarla, nu ştia ce să facă, s-a dus iar la fermă, a venit şi a spus că trebuie încărcaţi cartofii recuperaţi, a plecat la masă, a venit din nou, apoi a plecat cu remorca. Şase drumuri pentru o remorcă de cartofi ! Pe seară elevii au încărcat saci, dar n-a mai venit tractoristul. A trebuit să adunăm sacii de pe câmp la un loc.

Sâmbătă, 19 oct.

1.) Inginerul Gruia vine la fermă foarte nervos. Vrea să ne intimideze : de ce elevii la ora asta (opt şi ceva) joacă ping-pong, spune că nu ne dă voie acasă (parc-am fi salariaţii lui!) , ţipă la nişte oameni ai fermei care vin cu diferite probleme. Îl cheamă pe cantinier, ţipă şi la el şi îi spune că masa de luni a elevilor o va plăti din buzunar el, nu elevii, se ceartă cu domnul Prodea, face o situaţie fantezistă ca să ne arate că nu s-a muncit etc. Îl las să se desfăşoare, apoi îi spun că elevii nu ies azi în câmp, iar de luni nu mai venim la Sascut. Intervine inginerul Chiţu, care promite ca la prânz să-mi dea nota calculată cu ce s-a lucrat. Îi spun lui Gruia că, dacă nu plăteşte cel puţin două-trei zile în regie, apelez la arbitrajul de stat. Îmi promite să facă tot ce poate. Evident, iar o minciună.

2.) Masa de dimineaţă: 1.- Tobă bună

2.- Cafea cu lapte

3.- Telemea pentru ora 10 (!!)

3.) Sunt repartizaţi 16 elevi la sortator, iar pe câmp se mai aduce un sortator şi alţi 17 elevi lucrează aici. Sortatorul adus este instalat şi reglat de inginerul Chiţu. Profit de prezenţa lui şi ne înţelegem cu domnul Prodea să merg eu la fermă să încheiem socotelile. Inginerul Chiţu nu mă poate refuza, ajungem la fermă şi aici spune că să-l scuz o oră, deoarece trebuie să meargă la soldaţi. Sunt de acord şi mă duc la masă.

4.) Masa de prânz: 1.- Supă cu ulei şi fidea

2.- Fasole cu costiţă

5.) Vine Chiţu. Îmi plăteşte pentru munca la combină şi la sortator în regie (practic un elev pe zi), deci o singură zi, restul în acord. Pentru ziua în care elevii au încărcat remorcile cu cartofi de sămânţă (ziua în care au muncit cel mai mult), primim 166 lei (circa 3 lei de elev !). Îi spun că nu s-a ţinut de cuvânt şi nu-s de acord ca această situaţie să fie contabilizată.

6.) Vine autobuzul pentru Bacău. Îşi face apariţia şi Gruia, care ne spune că el a adus autobuzul (de fapt l-a trimis domnul Gheonea). Îi spun că nu s-a ţinut de cuvânt şi-mi promite ca săptămâna viitoare elevii să meargă la struguri. La contabilizare, de cerut pentru această săptămână cel puţin două zile plata în regie.

Prof. Ioan Neacşu